Trecusera cateva saptamani de la asa-zisa excursie cu Edward in imprejurimile Forks-ului si lucrurile mergeau cum nu se poate mai bine. Eram indragostiti amandoi pana peste cap si mai mult decat atat imi petreceam foarte mult timp si cu prietenii mei, distrandu-ne impreuna.
Esme si Carliste erau mai mult decat multumiti de relatia noastra, in timp ce tatal meu Charlie se obisnuia mai greu. Nu avea ceva impotriva lui Edward neaparat, pentru ca il cunostea de mic, dar pur si simplu nu se obisnuise cu idea ca fetita lui mititica si impiedicata crescuse simtitor. Fusese linistit in timpul liceului, din cauza lipsei mele de potentiali iubiti dar si a lipsei mele de interes pentru cineva anume, iar acum cand eram deodata implicata intr-o relatie extrem de serioasa, eu si Edward fiind practic de nedespartit, era un pic speriat de cum s-au intors lucrurile. Nu-l puteam invinui, ba chiar mai mult decat atat, incercam pe cat posibil sa petrec timp si cu tatal meu, incercand sa nu ii dau motive de ingrijorare.
-Buna dimineata, Charlie. Ti-am pregatit micul dejun…
-Bells, nu era nevoie serios. Trebuia sa dormi pana mai tarziu. Eu ma pot impaca foarte bine cu niste gogosi si o cafea de la Tiffany’s. E ok.
-Stai linistit, deja am terminat. Dar nu apucasem sa pun in farfurie, ca am auzit 3batai usoare in usa. Inima deja incepuse sa o ia razna. Il cunosteam si dupa felul cum batea in usa. O ciudatenie, nu? Charlie, spre deosebire de alte dati, era binedispus. Era o usurare.
I-am deschis soarelui meu, numai pentru a fi bineinteles absorbita de frumusetea lui.
-Neatza iubire, ma saluta el luandu-mi mana intr-a lui si fixandu-ma cu privirea. Eram deja ametita si desigur ca ramasesem in pragul usii holbandu-ma la el ca o mare, dar ca o mare idioata. Pfff… Purta o pereche de blugi negri, un tricou gri si o geaca de piele tot de culoare neagra. Hainele de piele il prindeau atat de bine, iar culoarea neagra parca era facuta pentru el, desi daca stau bine si ma gandesc era genul de barbat care chiar daca s-ar costuma in clown de circ, sau intr-un scamator cu joben, tot ar arata mai mult decat bine, chiar sexy. Pfff…
-Aaa… pot sa intru… Bella? continua el cu un mic chicot… dandu-si seama de efectele pe care le genera la mine simpla lui prezenta…
-D-da… sigur.. iarta-ma… Cum am mai spus Bella, ai evoluat, acum esti OFICIAL o idioata. Bravo!
-Neatza Charlie…
-O, buna Edward. Ia si mananca un pic cu mine… Bella a gatit.
-Multumesc mult, dar am mancat deja. Vroiam sa o aduc pe Bella la noi, daca esti de acord. Parintii mei pleaca week-end-ul asta in Seattle la niste rude si ne gandeam sa facem o petrecere cu fostii colegi de liceu.
M-am uitat cu teama la Charlie, la auzul vestii, dar spre bucuria mea nu vazusem nimic ingrijorator in privirea lui.
-Ok… presupun ca e bine atata timp cat aveti de gand sa chemati si alti colegi de-ai vostri. Sa aveti totusi grija. Nu e totusi cam devreme? E de abia 9 dimineata.
-De fapt ne-am gandit sa facem din timp totul… spuse Edward cu privirea la mine, facandu-mi din ochi. Era bineinteles doar o scuza pentru a ne putea vedea mai repede. Fiecare ora petrecuta departe unul de altui era chinuitoare atat pentru mine cat si pentru el.
-Ok, eu am plecat… aveti grija si stati departe de necazuri… se dadu batut Charlie cand vazu ca nu mai are cu cine discuta. Eram amandoi absorbiti unul de altul, de mana, uitandu-ne intens unul in ochii celuilalt, ignorandu-l total pe Charlie acum, formandu-ne parca un balon de aer numai al nostru care ne proteja de tot ce tinea de exterior. Era unul din momentele noastre de intimitate in public; la prima vedere nu parea cine stie ce, dar comunicam numai din priviri atat de intens incat cine statea in preajma noastra se simtea automat jenat. Pentru tatal meu era deja un semnal ca nu mai avea cu cine lega o conversatie, asa ca se retrase repede. A iesit pe usa oftand usor, acomodandu-se probabil cu pierderea bataliei.
-Sigur nu iti este foame? am intrebat eu, vazandu-l ca se uita acum cu interes la mancarea inceputa de Charlie.
-Ba da, chiar imi este foame, daca tot ai adus vorba, raspunse el uitandu-se la mine.
-Ok. Ia loc, imediat te servesc cu o portie de… dar nu am terminat sa termin, pentru ca Edward m-a tras inapoi, lipindu-ma de pieptul lui si ma saruta pasional. Mainile lui mi-au acoperit protector spatele, in timp ce buzele lui ferme faceau miracole cu ale mele, contopindu-se neincetat, nevoia de celalalt fiind astfel pusa in evidenta. Eram mai mult decat incantata cand il simteam atat de dornic, de pasional, vazand astfel cat de mult imi simtise lipsa; eram cu adevarat norocoasa.
-Bella, Bella, Bella, ma omori cu zile… spuse el rupand sarutul. Nu intelegi? Imi este foame intr-adevar, dar IMI ESTE FOAME DE TINE… Am rosit instantaneu, ma simteam ca un copil de gradinita care nu pricepe glumele parintilor sai, dar totusi rade pentru a salva aparentele. Peste cateva secunde insa, emotiile revederii luara locul jenei, si fara sa mai stau pe ganduri, m-am aruncat in bratele lui, cuprinzandu-i gatul cu mainile. Surprins un pic de rapiditatea reactiilor mele, ma prinse intr-un final mai mult decat doritor de talie, si ma ridica fara efort, invartindu-ma usor in mijlocul bucatariei. Adoram cand facea asta, si el stia foarte bine.
-Bella, iubire, un lucru e sigur, nu m-as putea niciodata plictisi cu tine. Intotdeauna ma surprinzi dar in mod placut. Sa inteleg ca ti-a fost si tie dor de mine la fel de mult cat mi-a fost si mie de tine?
-Ba chiar mai mult, am raspuns fericita, adapostindu-ma in umarul lui nemaivrand sa-i dau drumul, cand ma puse jos.
-Imposibil, Bella, imposibil.
***
Dimineata petrecuta cu Edward in camera mea a trecut foarte repede, avand in vedere ca toate pregatirile pentru petrecere le faceau Alice si Rosalie. In ciuda incurajarilor soarelui meu, nu eram deloc prea fericita de intreaga idee, mai ales ca, la cum o steam eu pe Alice, era mai mult ca sigur faptul ca avea de gand sa invite tot orasul, gasca noastra de liceu fiind una destul de restransa. Cu toate astea se presupune ca trebuia sa ne simtim bine si nu vroiam sub nici o forma sa-i dau soarelui meu motive de suparare. La urma urmei, cat de rau poate fi? O seara numai de dans, in ciuda picioarelor mele impiedicate, daca am noroc poate reusesc sa cad pe scari de fata cu toata lumea, sau altceva si mai penibil, altfel nu as fi Bella, deci… La naiba, constiinta idioata, mersi mult pentru incurajari… Puteam doar sa sper, ca ma voi distra totusi atata timp cat il aveam pe Edward langa mine, era tot ceea ce aveam nevoie.
Spre seara am pornit spre casa Cullenilor, numai ca sa fiu surprinsa ca totul era deja aranjat pana la cel mai mic detaliu; aveai efectiv impresia ca esti intr-un local de fite. Cum era de asteptat, nu am scapat de Alice, care m-a luat prizoniera pentru aproximativ 2ore pentru a ma aranja. Nu vreti sa stiti la ce orori am fost nevoita sa asist.
-Bella, nu te mai foi, strici machiajul…
-Alice, spui asta de doua ore, am voie macar sa respir?, m-am plans eu…
-Un pic de rabdare, termin imediat. Baietii sunt deja jos, intampina invitatii. Termin aici si mergem si noi imediat sa ne alaturam lor.
Usor de zis, greu de facut. Am mai indurat supliciul pentru inca un sfert de ora. Nici nu am vrut sa ma uit in oglinda. Purtam acum o rochie de culoare neagra cu usoare motive asiatice, mulata, scurta cu o funda de culoare verde cocheta in jurul gatului si o pereche de sandalute tot de culoare neagra cu un toc imens si cu niste barete pana la genunchi. Uuuufff… exact de ce aveam nevoie pentru a ma ajuta sa-mi iau un elan excelent direct de pe scari. Iupiii!!! Here I Come!!! Wait for me…La naiba…
Am iesit din camera impreuna cu fetele, coborand incet pe scari, ascunzandu-ma practic in spatele lor. Dumnezeule, era mai rau decat imi imaginam… Tot orasul era aici!!! Bineinteles ca Alice si Rosalie au topait bucuroase la iubitii lor, eu ramanand complet descoperita. Mai mult decat atat, toti ochii din incapere s-au intors asupra mea, simtindu-ma practic devorata, picioarele incepand deja sa-mi tremure usor. La naiba… Edwaaard??? m-am plans eu mental, dar nici nu am apucat bine sa cobor ultima treapta, ca soarele meu era deja acolo, aparand parca de nicaieri. Cavalerul meu pe un cal alb sosise la timp pentru a ma salva, ma rog… in cazurile astea, cu tehnologia in vigoare, era mai degraba iubitul meu extrem de sexy in Volvo-ul lui argintiu stralucitor, care auzise parca chemarile mele disperate de ajutor. UN LUCRU E SIGUR: IUBESC TEHNOLOGIA…
-Arati uimitor… Ma innebunesti… imi sopti el in ureche, apucandu-ma posesiv de talie. Toata suflarea din incapere ramase practic cu gura cascata, era prima noastra afisare publica in calitate de iubiti, iar Edward profita la maxim de asta, cu o placere imensa. Nici eu nu ma simteam mai prejos, avandu-l pe el langa mine, desi nu suportam prea mult privirile uimite, dar acum chiar nu imi mai pasa. Eram fericita.
In urmatoarele cateva ore m-am distrat mai mult decat credeam, intrand usor-usor in atmosfera petrecerii. Edward, plecase cu Emmett, la calculator pentru a mai schimba playlistul, iar eu am iesit in holul principal si ma indreptam spre bucatarie pentru a mai aduce niste suc cand brusc, mi-a fost taiata calea de… Jake? Ce naiba cauta Jacob Black aici? Cine l-a invitat?
-Buna, Bella, este o placere sa te revad… sopti el, fiind acum destul de aproape de mine. Arati extraordinar…
-Jake… eu… am vrut sa continui cand i-am simtit respiratia ingreunata de alcool. Bause. M-am retras cate putin tot mai in spate incercand sa scap de el, dar m-am lipit in scurt timp de perete, evadarea mea fiind de acum extrem de dificila.
-Tu si Edward Cullen, huh? Spuse el acum cu mainile de o parte si de alta a capului meu, apropiindu-se amenintator de mine. Nu stiu, eu chiar nu inteleg, ce au toate fetele cu el? Nu duc lipsa de admiratoare, slava Domnului, dar de ce fetele pe care le-am placut eu cu adevarat sunt atrase numai de el?
-Jake…
-Shht… Bella, eu sunt Jacob Black, pot avea orice fata pe care o vreau, stiu asta. Dar EU TE VREAU PE TINE, intelegi? Pot sa astept, am rabdare, pentru ca sunt sigur ca nu stii ce pierzi de fapt, si ca mai devreme sau mai tarziu iti vei da seama ca el nu e nici pe departe perfect. Atunci voi intra eu in rol, intelegi?
-Jake, lasa-ma in pace, ai auzit? Eu pe el il iubesc, asa a fost dintotdeauna, si orice ai face sau ai spune tu, nu imi va schimba decizia. Imi pare rau dar lucrurile sunt asa cum sunt. Nu pot sa-mi impart inima in doua. La auzul cuvintelor mele, ochii lui s-au intunecat, privirea lui schimonosindu-se de suferinta.
-La naiba, trebuie sa te fac sa intelegi atunci, spuse el dupa care ma saruta fortat, in ciuda respingerii mele. Era dezgustator.
-Jacob Black, las-o naibii in pace!!! rasuna o voce mai mult decat familiara, in spatele nostru. La auzul ei, Jake se intoarse repede dar nu mai apuca sa spuna nimic, pentru ca in secunda urmatoare, Edward il pocni din plin in fata, trantindu-l la pamant. Am ramas inmarmurita.
-Edward, potoleste-te!!! rasuna si vocea lui Emmett, care venise si el la fata locului. Jake, cred ca e timpul sa-ti strangi lucrurile si sa pleci dracului de aici… Edward era de-a dreptul infricosator, uitandu-se la Jacob cum se ridica de jos cu greutate.
-Ar trebui sa-ti ceri scuze, caine!!! Ii spuse el,…. Dar Jacob nu mai spuse nimic, si se intoarse cu spatele la noi, impleticindu-se cu greutate spre usa, ametit probabil de aburii alcoolului.
Dupa plecarea lui, Edward s-a calmat vizibil, si s-a apropiat de mine, strangandu-ma la piept.
-Esti bine?
-Da, acum da… i-am raspuns soptit, lipindu-ma si mai mult de el.
-Ooofff… Bella, nu te pot lasa singura nici macar 5minute… atragi atentia oricui, continua el cu un chicot, dupa care ne-am indreptat spre sala de petrecere. Am decis amandoi sa uitam ignoram pe cat posibil incidentul din seara asta, si sa ne vedem in continuare de ale noastre, sa incercam sa ne distram alaturi de ceilalti cat mai puteam. Asa era cel mai bine si ma bucuram nespus de schimbarea de atitudine din partea lui Edward.
***
Your charms have made me suffer.
Why do I care where you are?
I'm afraid my dignity has strayed too far.
Can't read what you're writing,
Unable to make the call.
Do you want me desperately,
Or not at all?
YOU WILL ALWAYS BE THE ONE I DREAM ABOUT,
AND I KNOW MY HEART WON’T BEAT THE SAME AGAIN
YOU WILL ALWAYS BE THE SHADOW OF A DOUBT.
NOW I GO CRAZY WONDERING WHAT WE MIGHT HAVE BEEN.
(Richard Marx-Fool’s game)
(Din perspectiva lui Jacob
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu