Mai repede decat credeam eram deja inapoi la familia Cullen. Edward cobori primul, grabindu-se sa-mi deschida portiera. Incepusem sa ma obisnuiesc oarecum cu noul meu prieten mai galant decat niciodata, care ma facea sa ma simt speciala, era ca si cum as fi fost cu adevarat importanta in viata lui. Bella, nu-ti fa iluzii ! Edward a fost dintotdeauna un baiat bine crescut si tu stii asta !.
-Bella, intram ? ma intreba, trezindu-ma din visare, intinzandu-mi mana.
Mi-am pus mana intr-a lui fara sa ezit, asteptandu-ma sa-mi dea drumul imediat dupa ce ma ajuta sa ies din masina, lucru care, spre fericirea mea, nu se intampla. Eram mai mult decat surprinsa, dar intr-un mod placut, asa ca m-am facut ca nu observ, pentru a prelungi momentul pe cat posibil. Cine ne-ar fi vazut, ar fi putut spune cu siguranta ca eram un cuplu de indragostiti.
-Bella! Esti aici... Perfect. Ghici ce? Am hotarat sa vizionam doua filme.... iesi Alice in intampinarea mea ignorandu-l total pe Edward, care imi tinea in continuare mana intr-a lui.
-Buna si tie, Alice, am raspuns cu o usoara nota de ironie in glas, nici macar nu apucasem sa intru bine pe usa.
-Sa-ti spun cum stau lucrurile. Am hotarat sa vedem doua filme, unul ales de fete si unul ales de baieti. Asa mi se pare corect. Deci “A walk to remember” cu Mandy Moore si Shane West sau “If only” cu Jennifer Love Hewitt?
Uufff… Era mai greu decat ma asteptam sa iau o decizie… Amandoua filmele erau mai mult decat romantice, amandoua puneau in prim-plan o lectie de viata, dar erau si triste pentru ca amandoua se terminau cu moartea unuia dintre protagonisti. Greu, dar inevitabil.
-Ooofff... Nu din nou... Iar filme siropoase??? se planse Emmett, uitandu-se ingrijorat la fetele noastre.
-Ok, tu ai vrut-o Emmett... A walk to remember, Alice, am terminat eu iar ea mai avea un pic si sarea in sus de bucurie.
-Nuuu!!! tipa el, dupa care se bosumfla ca un copil de 5 ani intorcandu-se cu spatele la noi si plecand in cealalta camera, cu un pas apasat.
-Am eu grija de maimutoiul meu, nu va faceti griji, spuse Rosalie spasita, urmarindu-l pe Emmett.
Ma uitam la Edward care privea extrem de amuzat intreaga scena...
-Sa ma astept si de la tine la aceeasi reactie?
Edward insa deveni deodata serios si atent, provocandu-mi formarea unui nod in gat. Cu siguranta isi schimba starile de spirit mult mai repede decat credeam. Se intoarse la mine si ma fixa cu o privire concentrata. Ce Dumnezeu? Si-a pus in gand sa ma hipnotizeze? Daca da, atunci, ei bine,excela la asta, transformandu-ma incet in victima sau de ce nu cobaiul lui.
-Orice alegi tu, este ok pentru mine Bella, orice. Ba chiar sunt mai mult decat fericit ca asa am ocazia sa aflu si mai multe despre tine, mai multe despre lucrurile care iti fac placere, cum spuneam, mai multe despre TINE... incheie el serios si meditativ.
Ok. La raspunsul asta nu ma asteptam. De ce trebuia sa spuna intotdeauna cuvintele cele mai potrivite la momentul potrivit? Exista ceva la care nu avea un raspuns atat de bun ? Daca da, sincer, as vrea foarte mult sa stiu la ce.
-In plus, chiar este un film destul de bun, incheie el cu un zambet, si imi facu din ochi, scotandu-ma din reverie.
Restul serii a decurs normal, daca se presupune ca este normal ca Emmett sa planga la sfarsitul primului film, filmul fetelor. Dar, intre noi fie vorba, in gasca noastra de prieteni asta era ceva absolut obisnuit .
Filmul baietilor, dupa cum ne asteptam, era unul de groaza, sau cel putin asa cred: era vorba despre “Orphan”. Avea un subiect mai mult decat interesant, dar era si un pic cam sangeros, iar eu nu prea suportam sa vad sange, cel putin nu in cantitati mari. Incercand sa ma relaxez un pic, mi-am mutat incet privirea la ceilalti, pentru a mai scapa de un pic din film. Jasper si Alice stateau in stanga televizorului, imbratisati, Rosalie si Emmett la fel, dar in partea dreapta si intinsi pe jos, iar eu stateam langa Edward in mijlocul lor, pe canapea. Minutele trecand, urma prima scena sangeroasa a filmului, dar si destul de macabra. Maicuta din film urma sa fie ucisa cu brutalitate de... cine credeti?... un copil diabolic, mai exact un copil cu serioase probleme psihice. Riscam sa mi se intoarca stomacul pe dos, daca mai stateam mult.
Ok... dragilor... Am plecat. Chiar nu vroiam sa vad sangele femeii curgand in valuri. M-am ridicat deodata, facand ca privirile tuturor sa se indrepte instantaneu asupra mea. Am pomenit cumva, ca asta este unul din lucrurile care NU imi fac placere? Ei bine, o spun acum : Nu-mi place sa atrag atentia asupra mea!
-Vrea cineva niste gustari din bucatarie??? am intrebat eu, incercand sa par relaxata si m-am indreptat cu pasi repezi de bucatarie. Dupa raspunsurile lor, am hotarat ca doar niste suc ar mai fi necesar. Logic Bella, cine crezi ca poate sa manance in liniste, in timpul unui film de groaza?
Ajunsa in bucatarie, am scos sucurile din frigider, si am inceput sa aliniez paharele pe care le-am gasit, pentru a le umple pe rand. Am pregatit si o tava in care sa pun bauturile si la ultimul pahar plin de suc eram gata sa ma intorc la tortura psihica din camera alaturata. Uuuuffff... Pana aici mi-a fost...
-O mana de ajutor? sopti Edward din spate. Fara sa-mi dau seama am scapat paharul de suc din mana. Cand a ajuns in spatele meu ? Acum cateva secunde era in cealalta camera si acum... La dracu! Bravo, Bella... Acum o sa creada ca esti handicapata, din moment ce nu esti in stare sa tii bine un pahar in mana... Great !
-Edward, m-ai speriat ! Uuuf...imi pare rau, am spus eu punandu-ma in genunchi langa multimea de cioburi.
-Nu-i nimic, stai linistita, e doar un pahar. Bella, da-te de acolo, lasa-ma pe mine, spuse el, aplecandu-se langa mine. Exista pericolul sa....
-Auuu !!!... perfect Bella, perfect. Daca te concentrai un pic la cioburile de jos si nu la barbatul de langa tine, poate nu-ti mai tremurau mainile in halul asta si comportai o mai mare atentie. Sigur... De parca asta ar fi fost posibil cu el atat de aproape de mine... Uuuufff.... Oare cand o sa scap de senzatiile astea, care ma coplesesc de fiecare data, cand el este prin preajma?
-Te tai, Bella!!! marai Edward, cu o voce ingrijorata. Lasa-ma sa ma uit.
-Sunt bine, e doar o mica taietura, am raspuns uitandu-ma la el, dar era prea tarziu, pentru ca, fara ezitare, mi-a luat mana intr-a lui usor.
-Slava Domnului ! murmura el, studiindu-mi in continuare mana cu atentie, pentru ca, nu cred ca as suporta vreodata sa ti se intample ceva rau, continua ridicandu-si privirea la mine. Pur si simplu, nu as suporta, ar fi prea mult pentru mine. Intelegi?
Ma uitam pierduta in ochii lui, uluita, uitand pe moment de sangerarea usoara a degetului meu, care isi facea clar simtita prezenta. Incercam sa dau un sens cuvintelor lui, sa le procesez in intregime. Am auzit bine ? Puteam sa jur ca, pentru un moment, am surprins in spusele lui, nu simple cuvinte de ingrijorare ci pure si clare cuvinte de dragoste. Era posibil asa ceva ?
Ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, inainte sa realizez ce se intampla, am fost surprinsa de gestul lui mai mult decat neobisnuit, neobisnuit cel putin pentru niste simpli prieteni. Uitandu-se adanc in ochii mei, mi-a luat degetul usor, si l-a bagat incet in gura, oprind sangerarea. Am inghetat. Nu stiu cat timp am stat asa, pe jos, in bucatarie, cu el langa mine, mai exact, CU DEGETUL MEU IN GURA LUI !!! Respira Bella.....
-Esti atat de incapatanata... De ce nu m-ai ascultat de prima data? sopti el, dupa ce termina... Ochii lui erau acum pierduti, de un verde mai inchis ca niciodata, cuprinsi de o privire ce exprima... dorinta ???? Dorinta sa fie? Pentru cine? Pentru mine? Este posibil ??? Daca da, TREBUIA sa aflu si asta cat mai repede. Nu mai puteam continua cu aceste intrebari fara raspuns ce imi invadau mintea in permanenta asa ca trebuia sa recurg la un gest poate un pic cam riscant. In momentul de fata insa, imi lasasem toate principiile deoparte, asa ca fie ce-o fi.
Fara sa ma mai gandesc, m-am apropiat incet de el, si am fost placut surprinsa cand am vazut ca el imi raspundea, facand acelasi lucru. Eram din ce in ce mai aproape, pierduta in imaginea buzelor lui, fiind doar la cativa centrimetri distanta, arzand de dorinta de ai simti buzele si asteptand sa se produca inevitabilul cand....
-Bella, daca aduci suc, eu as vrea unul de portocale...ok ? tipa Emmett din camera cealalta...
Realizand ce era pe cale sa fac, in secunda imediat urmatoare, m-am ridicat automat de jos, incercand din rasputeri sa evit puterea ochilor lui, si am tasnit in sufragerie, cu tava incarcata pregatita dinainte, fara sa ma mai uit in spate.
EPOV
Eram inca paralizat pe podeaua bucatariei, uitandu-ma la dansa cu adoratie, cum fugea practic de mine. Incercase sa ma sarute sau mi s-a parut? Nu, nu mi s-a parut- din contra Edward- totul a fost cat se poate de real, gandeam eu, un zambet intiparindu-mi-se pe fata. Nu mi s-a parut. Pentru prima data am simtit clar ca Bella este atrasa de mine. Nu-mi vine sa cred. Era mai mult decat ma asteptam. Era la fel de afectata ca si mine. Asta fost tot ce am asteptat de la ea, un semn, o indicatie, ca nu este indiferenta la prezenta mea, la atingerile mele. Acum ca aveam semnul asta, puteam sa trec mai departe.
Am iesit dupa putin timp din bucatarie alaturandu-ma celorlalti in sufragerie, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. M-am asezat inapoi pe canapea, de data asta insa mult mai aproape de Bella. Nu suportam sa mai stau prea departe de ea, cel putin nu dupa ce s-a intamplat in bucatarie cu cateva momente in urma.
Trecuse mai mult de jumatate din film, dar sincer nu puteam sa ma concentrez la nimic altceva decat la persoana de langa mine, la respiratia ei ritmica si controlata, la mirosul pielii ei, un miros fin si delicat de capsuni, la felul cum isi musca nervoasa buza de jos, IARRR... Ok...Autocontrolul, Edward!!! Iti spune ceva cuvantul asta??? Si nu uita... INCET DAR SIGUR... Ooof... Asta avea sa fie o noapte lunga...
M-am intors la film, incercand sa vizualizez actiunea in continuare. Inca o scena sangeroasa, dar intr-un mod aproape comic. Aiurea. Se presupune ca asta ar trebui sa fie un film de groaza nu un film ce lasa de dorit, cu trucaje penibile. Urma sa devin medic, ce naiba, am vazut lucruri mult mai rele la viata mea, iar asa-numitul sange din imagini nici macar nu semana cu cel din realitate. Slabut. Trebuie sa recunosc faptul ca filmul fetelor a fost mult mai bun, mai matur cel putin. Se vedea clar diferenta. Daca ar sti Emmett de parerea mea cu privire la film m-ar ucide, am gandit eu zambind , intorcandu-mi privirea spre Bella.
Respiratia ei era acum usor agitata, ochii mariti, avea o mana pusa pe pieptul ei care se zbatea acum si mai tare, iar cealalta mana apuca nervos materialul canapelei. M-am uitat la Rosalie Si la Alice, numai ca sa vad ca nici ele nu erau prea incantate, dar macar aveau pe baieti langa ele. Bella mea era speriata... si singura. Am simtit cum mi s-a strans inima... nu-mi placea sa o vad asa nelinisita, ma tortura. Perfect Emmett, aminteste-mi sa te strang de gat mai tarziu,da? Se presupune ca trebuie sa petrecem o seara frumoasa cu fetele nu una in care sa le speriem de moarte. Idiotule... Pana aici...
Imediat, mi-am infasurat bratul in jurul umerilor ei, intr-un mod protector, strangand-o aproape de pieptul meu, sperand din tot sufletul ca nu ma va respinge. Spre fericirea mea, mi-a raspuns imediat la imbratisare, lipindu-se de mine cuibarindu-se comod la pieptul meu, linistindu-se vizibil. Ma simteam implinit.
-De data asta, nu te mai las sa fugi de mine, sa stii, am soptit usor in urechea ei, si am strans-o mai tare la piept, cu mana libera desenandu-i pe spate cerculete invizibile pentru a o linisti si mai mult. Niciodata,sa stii, am continuat in gand numai pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu